Aș vrea să mă adăpostesc la pieptul tău
Ca sub un tei bătrân când ploaia începe
Aș vrea să mă învelesc cu brațele tale
Când vântul siberian suflă și trupul firav a tremura începe.
Aș vrea să fi tu lacul pe care eu să mă plimb
Aș vrea să fi tu codrul în care să mă pierd
Aș vrea să fi tu omul pe care de șa prima vedere să-l ador
Și a cărui nevedere să mă ofilesc încet de dor.
Aș vrea să îmi vorbești într-o limbă criptată,
Neînțeleasă de mulți,limba iubirii.
Aș vrea să te strâng tare de mână la apocalipsă,
Și să-mi tatuezi pe gât,în ultima clipită,codul fericirii.
Aș vrea să fi tu râul în care fața să-mi privesc,
Să fi tu asfințitul în care să mi te doresc,
Să fi tu apă de izvor cu care setea să-mi potolesc,
Să fi tu graf neorientat,de neînțeles,dar,tot să te iubesc.
Aș vrea să-mi fi alături trup și suflet,
Și să-mi alungi tristețea când lacrimile-ar vrea să curgă.
Să mă ți în brațe,să mă mângâi,să-mi oferi tandrețe printr-un gest.
Să mă simți,să mă auzi,să mă percepi,atunci cand viața e doar un gând ce-ar vrea să fugă.
Aș vrea să fi un vis
Ceva nematerial,
Să te port în minte și în gând,
Să treci nedetectat de orice,obiecte contondente,portal.
Doar doua cuvinte
Pot marturisi ce simt acum
Te iubesc fara regrete,
Din vise vreau sa te scot,sa te sarut aici si acum.
Sa-mi vii in vise,sa ma veghezi,ma vei invalui si postum.
